Învaţă de la apa să ai
statornic drum,
Învaţă de la flăcări
că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră
să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă
cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare
cum trebuie să-apui,
Învaţă de la piatră,
cât trebuie să spui.
Învaţă de la vântul
ce-adie pe poteci
cum trebuie prin lume
de liniştit să treci.
Învaţă de la toate
că toate ţi-s surori
cum treci frumos prin viaţă
cum trebuie să mori.
Învaţă de la vreme
că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr
să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări
ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape
să nu dai înapoi
Învaţă de la umbră
să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă
să-nduri furtuna grea
Învaţă de la soare
ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele
că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la lună
să nu te înspăimânţi
Învaţă de la greier
când singur eşti şi cânţi.
Învaţă de la fluturi
când umerii ţi-s grei
şi du-te la furnică
să vezi povara ei.
Învaţă de la floare
să fii gingaş ca ea
Învaţă de la oaie
să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări
să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate
că totu-i trecător.
Ia seama fiu al jertfei
prin lumea care treci
Să-nveţi din tot ce trece
Cum să trăieşti în veci.
Rudyard Kipling
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu